Poveste de craciun (final)

Cel mai greu lucru este sa traiesti invaluit de frica ! Speranta este un lucru bun, ... poate unul dintre putinele din viata unui om.

Renunta la teama ! Spera in ceea ce viitorul cu siguranta ti-a pregatit ... si cu atit mai mare va fi bucuria atunci cind vei descoperi ca sperantele , visele ... iti sint indeplinite, iar temerile nu au fost decit piedici temporare.



In parcul acoperit de zapada pufoasa ce scartaia sub pasi din cauza gerului, copii alergau si se jucau facand o zarva de nedescris. Era o harmalaie frumoasa, data de rasetele cristaline ale celor mici, bucurosi ca se apropie noaptea in care mosul ii va vizita si le va indeplini visele ... le va rasplati sperantele.

Pe o banca in mijlocul parcului stateau aproape nemiscati doi batrinei. Amandoi purtau ochelari negri de soare, de puteai crede ca se protejeaza de lumina sacaitoare a soarelui ce se reflecta in zapada moale.

Daca trecatorii, dealtfel foarte grabiti si apasati de grijile si temerile cotidiene, s-ar fi oprit sa-i priveasca ar fi observat ca ambii mosneguti strangeau atenti in mina bastoane subtiri ce ii ajutau la mers. Nu erau bastoane in care sa se sprijine ! Erau bastoane ce aveau menirea de a le arata calea - bastoane pentru nevazatori. Amindoi batraneii erau orbi.

- Tu de cit timp ti-ai pierdut lumina ? - intreba unul dintre ei .

- Pai sa fie vreo ... ( urma o pauza scurta in care isi numara anii in gind) ... 12 ani.

- Cum s-a intimplat ?

- Ma intorceam noaptea de la munca, si trecand pe aici... prin parc am auzit strigate de ajutor ale unei fete. O atacasera doi golani ce voiau s-o siluiasca. ... Hmmm ... ce lume ! M-am apropiat si am strigat la ei. In timp ce unul a fugit, ... celalalt s-a apropiat de mine si a scos un pistol pe care l-a indreptat spre fruntea mea. ... O miscare gresita ... pistolul s-a descarcat ... si desi glontul mi-a provocad doar o zgarietura pe frunte ... lumina si caldura tevii mi-au ars corneele ... si ... am trecut granita in lumea intunericului. Dar tu ??? Cum ti-ai pierdut vederea ?

- Hmmm ... s-a intimplat in urma cu 26 ani ... Iubeam cu patima o femeie frumoasa. Zimbetul ei imi incalzea de fiecare data inima. Atingerea ei ma facea sa tremur de placere, iar sarutul ei dulce si apasat ma facea sa visez cu ochii deschisi in miez de zi. Era atit de frumos cind eram impreuna ! Imi doream sa-i cer mina desi existau multe obstacole in calea dragostei noastre. Intr-o zi ... mi-am luat inima in dinti sa o cer sa fie a mea pe viata. Ne-am intalnit aici in parc si am invitat-o la o plimbare cu masina, avind de gand sa ii cer mina. In apropierea unei paduri am miscat gresit de volan, masina a derapat si ne-am rasturnat de citeva ori. Ea ... s-a lovit extrem de grav la cap si a intrat in coma. Ajuns la spital ... dupa citeva zile medicii m-au anuntat ca a iesit din coma ...dar si-a pierdut vederea. Atunci ... am hotarit sa-mi rascumpar vina . Nu meritam sa mai vad lumea... caci nu as mai fi putut sa o privesc pe ea... stiind ca nu ma poate privi si ea. Am decis sa ii ofer o alta sansa ... si i-am dat ochii mei !
- Hmmm ...atit de trist ! Si ? ce s-a intimplat ?
- Pai ... dupa ce am iesit din spital am tot venit in parc, daca sa nu o vad ... macar poate ar fi venit ea si m-ar fi vazut.
- Deci ... nu v-ati mai casatorit ?
- Nu am mai aflat nimic de ea de atunci ! Poate nu a mai venit niciodata prin parc... sau poate ca nu a mai vrut sa ma priveasca .

Glasurile copiilor se auzeau peste tot in jur, vintul a inceput sa sufle usor si sa rascoleasca zapada ... purtand-o intr-o miscare haotica cand intr-o parte cind in alta, parca nehotarit unde sa o lase sa se aseze si sa se odihneasca.
Soarele palea ... dar cei doi batranei nu aveau cum sa ii vada lumina rosiatica la asfintit.
Pe aleea din stinga bancii se auzeau pasi molcomi, calmi si scartaiti in zapada. Se apropiau fara graba ...
O batranica calca atent ... si trecand de banca pe care se odihneau mosnegutii, ofta usor si zimbi amintindu-si cum in urma cu multi ani ... pe aceeasi banca il astepta pe cel ce-l iubea ... simtind ca avea sa o ceara de sotie. Pentru citeva clipe chipul trist si apasat de singuratate ... se lumina, iar batrana ii multumi cerului pentru sansa pe care i-o oferise cu ani in urma, cind un suflet ii oferise posibilitatea de a vedea lumea in continuare.

Oare cu barbatul viselor sale ce se mai intimplase oare ???


Morala : in viata putem avea ochi si totusi ... sa nu vedem !

Va condamn la fericire !

Poveste de craciun

A fost odata un om care a avut mult de suferit la un anume moment din viata ta ! Suferinta asta i-a frant inima.
Apoi ... a tot incercat sa se fereasca de oameni, nu a mai avut incredere in el insusi, nu a mai avut incredere in semenii lui, si a facut totul ca sa tina la distanta pe cei ce erau dispusi sa ii stea aproape. Totul ... pentru a nu-i mai frange inima inca o data.
Intr-o zi ... a cunoscut un copil, un ingeras cu suflet pur si cu o liniste imbatatoare in priviri. Copilul a inteles cu simplitatea specifica copilariei care era natura apasarilor omului nostru.
- De ce ti-e teama ? De ce alungi pe cei din preajma ta ? - a intrebat copilul ...
- Mi-e teama sa nu ma raneasca iarasi. Nu mai am incredere in oameni. Nu mai vreau sa-mi franga cineva vreodata inima. - i-a raspuns omul nostru.
- Atunci ? - spuse copilul gindind simplu dar realist - La ce bun iti mai foloseste inima...daca ti-e mereu teama sa nu o ranesti ? Daca peste ani ... ai sa iti doresti sa iubesti sau sa iti apropii pe cineva ... iar inima va fi prea batrina sa te mai ajute ? Oare nu ai sa regreti ?
- Hmmm ... poate ai dreptate - ii raspunse omul ...cazind usor pe ginduri. Pustiul asta are dreptate, la naiba !
Copilul il privea senin si ofta adinc de parca avea apasari adunate de o viata de matur. Deodata ii aparu un licar de speranta in ochi si continua :
- Hai sa-ti povestesc ceva : acum doi ani am primit de craciun de la bunicii mei o pereche de role. Erau atit de frumoase, stralucitoare si viu colorate !!! Mi-au placut instantaneu atit de mult incit mi-a fost teama sa nu le stric cumva. Stii ce am facut ? L-eam probat de vreo doua ori prin casa si am hotarit sa le tin sub pat intr-o cutie de lemn. Erau atit de frumoase si le indragisem atit de mult incit am hotarit sa nu ies cu ele pe afara ca sa nu le stric, sa nu le zgarii sau sa nu le tocesc rotile. Ghici ce s-a intimplat cu ele ... - si lua o mina trista.
- Ce s-a intimplat ???
- Nu s-au stricat ... dar mi-au ramas mici ! Nu le-am putut folosi niciodata ! Intelegi ????
- Ooooo .... da !!!
- Cred ca si tu ar trebui sa iti folosesti inima ..sa ai incredere in oameni ...sa le dai o sansa. Si ce ??? Cineva...poate te va mai rani ...dar va aparea si acel cineva care sa iti fie aproape...sa iti oblojeasca rana. Nu ... fii rece cu cei de linga tine ! Nu iti lasa inima sa...ramana....micaaa !


Si ... stiti ceva ? Copilul ... are dreptate !
Sint oameni care vor citi cele scrise ... si desi sint uriasi ... vor intelege ce este de inteles din povestioara !
Va pup ... si va condamn la fericire! ( eu am gasit-o).

Un nou inceput

Simt ca a sosit momentul sa renasc !
Precum o pasare phoenix... m-am hranit cu puterea altora, am invatat sa-mi recapat increderea in mine insumi, mi-am resuscitat optimismul si puterea de a lupta si ma pregatesc sa incep un alt drum.
Cine nu a facut niciodata asta nu poate intelege, dar .. este extraordinar de greu. E greu sa o iei de la capat, sa te rupi de tot ceea ce a insemnat ceva pentru tine, sa lasi in urma pesoane dragi, sa lasi trecutul in spate si sa gasesti taria de a stringe din dinti, de a-ti ascunde o lacrima in coltul ochiului ... si sa mergi mai departe.
Cineva tocmai mi-a dat o replica : "nu pot sa zimbesc la comanda!". Mdaaa ... asa e ! Dar poti sa iti doresti acel zimbet, si daca ti-l doresti ... va veni; nefortat, necrispat ... ci doar ... vine de la sine. Iar cind gasesti puterea de a zimbi ... inseamna ca dai dovada de tarie, de personalitate si accepti provocarile...accepti sa mergi mai departe !
Eu ... afisez un zimbet (e drept inca usor acru si neincrezator) si vreau sa lupt... vreau sa merg mai departe (poate chiar....foooarte departe).
Am sa plec venetic, un ratat al locurilor de bastina, dar sper si vreau ... ca atunci cind voi mai reveni sa fiu invingator. Imi propun asta in primul rind pentru mine, dar si pentru a demonstra celorlalti ca a meritat sa investeasca in mine incredere ... pentru ca urasc sa dezamagesc !
Inainte de a porni la drum am simtit nevoia sa astern aceste ginduri aici, pentru ca deja a trecut mai bine de o luna de cind nu am mai scris, si nu as vrea sa creada cititorii mei ca as fi ... crapat !
Am simtit nevoia sa-mi strig in gura mare bucuria ca ...pot ... pot sa lupt si sa renasc un nou inceput, dar si durerea ca ...multe din cele dragi mie ramin in urma...departe de mine, dar bine ancorate in sufletul meu.
Stiti ??? Adesea oamenii sint intrebati : daca ar fi sa o iei de la capat ... ce ai face?... ce ai schimba ????
Ei bine, eu unul as schimba atitudinea, abordarea : as fi mai decis, mai direct, mai luptator... si poate cel mai important ... as apleca urechea la sfaturile si imboldurile celor apropiati, care imi vor binele.
Eu ma plec in fata voastra si va multumesc din inima pentru tot zbuciumul dedicat mie, pentru toate trairile adresate si datorate mie, si nu as vrea sa accept ... ca nu am facut tuturor cite un bine - cit de mic - in viata. Conteaza mult pentru mine sa stiu ca amprenta mea asupra vietilor celor ce mi-au fost aproape ... denota pozitivism !
Si pentru ca pasul meu catre noul drum seamana cu pornirea in viata ... cu casatoria, am sa inchei citind : "cei ce au vreun motiv sa fie impotriva, sa vorbeasca acum, ori ... sa taca pe vecie !!! ".
Daca imi permiteti : acum as saruta ... mireasa !
Va pup si va condamn la fericire !!!

IUBIRE vs INDIFERENTA

Sint un spirit critic si analitic.

Tocmai din acest motiv ... mi-a venit acum ideea de a analiza plusurile si minusurile, si de a le pune fata in fata pentru a-mi creea o imagine asupra atuurilor si a neputintei mele.
Am fost iubit de multe femei ! Sint indiferent acum ... probabil si mai multora !
De ce ?
N-ar fi rau sa ma auto-analizez !
La capitolul atuuri as putea spune ca m-au iubit (si probabil ma vor mai iubi) femeile pentru ca sint un tip romantic, ingenios, atent, tandru, intelegator, in pat preocupat doar de ... partenera, cu un bogat simt al umorului, pasional, pregatit din punct de vedere al teoriei sexuale, cu fizic ... usor ofertant.
La minusuri ... inconstant, orgolios, uneori egocentrist, alternant intre perioadele de dedicatie si cele de indiferenta sau macar nepasare, afemeiat, spirit critic (adeseori dureros de direct), fin manipulator psihologic (pot termina psihic cu usurinta un oponent) ... dar poate cel mai important ... nu stiu sa ma opresc in a forta limitele. Simt nevoia de adrenalina si o consider o provocare atunci cind gasesc "terenul" pentru a testa noi limite ... si de cele mai multe ori fortez pina la refuz, pina la momentul in care cea de linga mine clacheaza.
Acum ... Punind plusurile si minusurile in balanta ... ajung pina si eu la concluzia ca in proportie de 99 % merit sa fiu ignorat, sa devin indiferent celor ce cindva ... ma iubeau pina la a face orice (sacrificii) pentru mine.
Acum ... pina si mie mi-as putea deveni indiferent !


Oare care este parerea voastra ?
Daca v-ati rupt deja 5 minute din viata pentru a citi acest post ... va rog sa va mai riscati a mai ucide 2 minute si sa postati comentarii cu ...opiniile voastre. Mai mult sau mai putin neavenite (din motive obiective ... ca probabil nu ma cunoasteti ) ... comentariile voastre ma vor putea ajuta pe viitor. Comentarii ... simple opinii ... si mai ales critici !
Ms.

Poezie fara titlu

Am scris o poezie pentru tine, si m-am hotarat sa o postez aici ca sa o vada toata lumea. Sper sa o recitesti si tu cu placere, si sper sa placa tuturor celor ce vor zabovi aici sa citeasca !!!

***

Noroi si mazga rece m-anconjoara

Si singe cheaguri ma apasa

Peste obrajii reci de ceara

Azi ma intorc spasit ... acasa.

*

Acasa este cimitir cu crucile de piatra grea

Ce strajuiesc morminte ravasite

Cu oseminte albe de carne dezvelite;

Aici imi este casa ... cripta mea.

*

Cad peste mine din inalt de ploaie stropii reci

Si-mi spala ranile de mucegai cuprinse

Iar gindul c-ai venit dar ai sa pleci

Ma ingrozeste. Acum si luminarile sint stinse !

*

In lumea mea ... ramin orfan de orice gind si de trairi

Caci in zadar vorbesc spre cer, si tip ... si urlu ca ma doare

Iar de-auzit m-aude crucea si o floare

Ce zac la capataiul meu splate de-amintiri.

*

Incerc in fiecare noapte sa ma ridic din recele mormint

Cu ochii mei uscati si-ascunsi de craniul fara scalp

Si gaurit de vreme si de vietati ascunse prin pamint

Dar reusesc doar sa ma tarai fara vlaga ... la catafalc .

*

Cad stropii grei de plumb peste obrajii albi de vreme

Si cerul parca ma apasa pe umeri fara mila

Dar nu am voie sa ma urlu nici rugi si nici blesteme

Caci mi-as trezi iubita din visare ... si i s-ar face sila.

*

Si cum mai trece rar sa ma zareasca de departe de la poarta

Plingand cu lacrimi stoarse doar de vintul iute,

I-as da motive sa ma lase, sa plece ... sa ma uite

Si nu as mai vedea-o pe la mine - sigur - niciodata .

*

Asa ... imi strig in mine disperarea si pling in mine

De durerea ce nu vreau s-o afle ea vreodata;

Si o astept scrutand adesea zarea; dar nu vine

Faptura diavolului de iubire si foc innobilata.

Nu am teama ...

Pina de curind aveam temerile mele.
Ei bine ... m-a indrumat si m-a invatat cineva sa nu ma mai tem. Nu imi mai este frica de nimic. Sau ... poate totusi ...!
Daaaa.
Acum imi mai e teama doar de imbogatire, ceea ce mi-ar aduce iarasi aspirante in preajma, probabil as avea o viata zbuciumata si placuta, cu multa implinire...mai ales fizica, dar ... exista si un dar.
Mi-e teama ca reimplinirea financiara ma va schimba, imi va schimba felul de a fi, imi va influenta (si nu neaparat in bine) modul de viata.
Exista aceasta temere : bine redresat financiar, cu multe femei in viata mea, cu tot ce mi-as dori, cu placeri carnale, cu distractie...si stres, dar .. fara pic de fericire. Si ... culmea e ca de cele mai multe ori...toti cautam si tinjim dupa fericire. Unii s-ar simti fericiti cu o persoana alaturi, altii ... cauta fericirea in iesiri, in distractii, in bani...masini... sau de ce nu posesii imobiliare, care sa permita comuniuni netulburate de prezenta celor mai dragi fiinte ... cei doi copii !
Asta e ! Nu le poti avea pe toate !
Asa ca ... nu mi-e frica de nimic ... doar de bogatie !
Multumesc pentru ca mi-ai deschis ochii ... tu - cea care ai reusit sa o faci in timp extrem de scurt !

De doi banuti ... sperante

Nu a mai fost ca alta data. Nu am mai avut inima cit un purice, nu mi-au mai tremurat mainile, nu am mai simtit fiori alternanti pe sira spinarii, nu mi s-au mai inmuiat picioarele ...
Am fost ceva mai relaxat in privinta asta, desi foarte apasat de problemele si greutatile care par sa ma fi rapus, par sa ma fi pus la pamint.
Surprizaaa !!!
Cu o voce dulce, cu cuvinte gindite si bine spuse ... a reusit sa ma schimbe. M-a facut sa sper iara, m-a facut sa redevin eu ... luptatorul optimist si zimbitor.
Mi-a redeschis orizonturile !
Asta inseamna magie. Asta inseamna a fi cu adevarat un bun prieten. Asta inseamna a fi totusi om : sa stii sa vinzi sperante... si acestea sa nu fie desarte.
Se zice ca omul cit traieste invata. Si ... spera. Idea este ca sperantele sa fie tangibile, scopul sa poata fi atins. A vinde sperante desarte este echivalent cu a ucide puterea de a mai spera.
A fost magic ! A fost altfel... asa cum stiam inca de la inceput ... ca sint si eu.
A existat si o scurta caracterizare ; ... si cele citeva cuvinte (crezute sau nu de adresant) m-au facut sa ma simt pentru macar citeva momente ... un tip special.
Te mai astept ... Iar cind ma voi ridica ... am sa iti raplatesc sprijinul.
Stii ca nu suport sa ramin dator ! :P